ArticoleMeditatii

Prețuind ce am pierdut

Am avut libertate şi puteam alerga în voie. Puteam ieşi liber, ne puteam întâlni când voiam şi cu cine voiam. Nu am ştiut că era o binecuvântare… Am considerat un lucru normal, ceva ce vine de la sine… Nu am ştiut că era o binecuvântare…

Nu am dat mereu atenţie şi nici importanţă faptului că ne puteam bucura împreună cu familiile, cu prietenii şi cu copiii.  Nu am ştiut că era o binecuvântare…

Alteori, când puteam ieşi la o plimbare, am preferat să vizionăm un film sau o emisiune. Am putut să ieşim unii cu alţii, dar de multe ori am preferat să rămânem acasă. Nu am ştiut că era o binecuvântare…

Nu-i aşa că ceea ce ne lipseşte, aceea ne dorim mai mult? Clipele cele mai dulci sunt acelea care acum ne lipsesc, oamenii cei mai dragi sunt aceia pe care nu-i mai avem printre noi, iar împrejurările cele mai frumoase sunt acelea pe care nu le mai putem trăi…

Bucură-te azi, acum, că stai în casă şi ai unde să stai… Sunt atât de mulţi care şi-ar dori un adăpost în zilele acestea… Sunt mulți care și-ar dori să stea acasă mai degrabă, decât să fie nevoiți de suferință să mergă la spital. Mulţumeşte că ai ce să îmbraci şi să mănânci, pentru că mulţi sunt aceia care suferă de foame în diverse locuri. Poate că va veni din nou libertatea după care mulți tânjim acum. Atunci unii vor zice că era mai bine în izolare, pentru că întotdeauna vor fi nemulţumiri.

Dar omul lui Dumnezeu găseşte mereu motive de a fi mulţumit. ”Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat” (Proverbe 15:15) și nu datorită faptului că toate îi merg bine, ci datorită unui mod echilibrat de a privi la împrejurările în care se află. Apostolul Pavel menționează, cu privire la acest aspect: „Căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:11-12).

Gândește-te cum poți fructifica acest timp. Iată, de pildă, cum Ioan a fost exilat pe Insula Patmos, iar acolo a scris Apocalipsa. Pavel a fost în temniță de multe ori și acolo a scris epistole, a cântat și a predicat. Iosif a fost în închisoare pe nedrept și a ales să se comporte exemplar și chiar să tălmăcească vise, iar David a stat izolat prin peșteri, ascunzându-se de mânia lui Saul și rugându-se. Știu că aceste exemple sunt incomparabile cu ceea ce trăim acum, dar vreau să îți spun că, dacă acești oameni au ales să petreacă timpul de izolare cu folos veșnic, noi, care nu avem acel fel de suferință de îndurat, de ce nu am face-o cu atât mai mult?

Poate că ești „izolat” în locuință doar pentru o perioadă. Cum folosești timpul acesta?

Simona Mihăescu

Show More

Simona Mihaescu

"Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu... şi doresc ca toţi oamenii să poată simţi bucuria prezenţei Lui în inima lor. Într-o lume umbrită de confuzie, El aduce răspunsuri, şi în locul unde întunericul domneşte, aprinde o lumină prin Cuvântul Său revelat. Aici am privilegiul să vă pot împărtăşi lucruri pe care le-am descoperit umblând pe Calea credinţei"

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button