Zilele trec ca şi gândul
Zilele trec ca şi gândul,
Anii vieţii trec în şir,
Iar, pe plaiurile vieţii,
Zi de zi se ţese un fir.
Pe războiul vieţii tale,
Fire albe s-au urzit,
Hristos Domnul, cu a Lui mână,
Firul tău l-a năvădit.
Deci, ai grijă şi veghează
La orice faptă şi cuvânt,
Căci suveica mereu ţese
În pânza vieţii, rând pe rând.
Când tu cercetezi săracul,
Şi un bine ai făcut,
Fire albe şi curate,
În pânza vieţii, ai ţesut.
Pe cărarea vieţii tale,
Ţese întruna, dragul meu,
Firele de rugăciune
Şi cântări lui Dumnezeu.
Pânza vieţii e o taină,
Ea cuprinde mersul tău:
Tot ce faci în lumea asta,
De faci bine, de faci rău.
Nu uita căci, poate mâine,
Firul tău se va găta;
Din războiul vieţii tale,
Pânza ta se va lua.
Vei vedea, în veşnicie,
Ce ai lucrat jos pe pământ;
Pânza vieţii îţi arată
Orice faptă şi cuvânt.