Vorbeşte-mi, Doamne, căci sunt rob!

Vorbeşte-mi, Doamne, căci sunt rob,
Şi robul Tău ascultă!
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob,
Şi dragoste mai multă!
Şi dragoste mai multă!

Vorbeşte-mi, Doamne, căci în piept
Îmi e inima firavă!
Nebun mă face orice înţelept,
Dar eu cu mai mult dor Te aştept
În vreme de zăbavă!
În vreme de zăbavă!

Vorbeşte-mi, Doamne, căci sunt gol
Şi îmi bate în suflet vântul!
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
De când, pe al inimii pristol,
Ţi-ai aşezat Cuvântul!
Ţi-ai aşezat Cuvântul!

Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
Şi flacără mai multă,
Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob,
Dar eu, din dragoste, Îţi sunt rob,
Şi robul Tău ascultă!
Şi robul Tău ascultă!