Un copil dormea odată

Un copil dormea odată
Lângă chivot ca un miel,
Când în noaptea înstelată
Se auzi un glas deodată:
”Samuel! Samuel!”

Nu îl chema Eli bătrânul,
Nici un înger plin de zel,
Ci, cu foc umplându-i sânul,
Îl chema din cer Stăpânul:
„Samuel! Samuel!”

„Fiul Meu, cum tună norii,
Voi lovi în Israel!
Voi zdrobi toţi slujitorii
Ce îmi înşală închinătorii,
Samuel… Samuel…

Şi când sabia neînfrântă
Sângera în larg măcel,
Slujba îndată a fost înfrântă
Şi a rămas de strajă sfântă
Samuel… Samuel…

Dacă inima te îndeamnă
Să Îi slujeşti şi tu ca el,
Stai şi ascultă fără teamă
Glasul tainic ce te cheamă:
„Samuel! Samuel!”

Lasă-L viaţa să îţi îndrume
Ca un strigăt de oţel
De pe norii trişti din lume,
Ca să fii chemat pe nume:
„Samuel! Samuel!…”