Ştiind că robia sfârşeşte

Ştiind că robia sfârşeşte, un duh diabolic cumplit
Pătrunde în Egipt şi stârneşte ideea de a fi nimicit
Copilul ce avea să dezlege tot lanţul robiei de fier…
Şi astfel, toţi pruncii din Gosen
Se aruncă în Nil, nestingher.

Prin Nil mişunau crocodilii cu ochii flămânzi, prădători;
Nicicând nu făceau pe umilii, acum toţi sunt îndurători!
Pe Nil, micul Moise pluteşte, într-un legănuţ liniştit;
Pe valuri refugiu îşi găşeşte, căci la Faraon nu a găsit.

Dar valuri vibrânde, miloase, l-au îmbrăţişat pe copil…
Prin unde îi cântară duioase, cântări, legănândul gentil.
Cu foşnet apoi palmierii prin vânt în susur cristalin,
Prin freamăt şi cocotierii de păsări în cântec divin.

Departe în suspin surioara,
Privea spre al ei frăţior
Când, iute, spre el se îndreaptă
Un braţ dulce, mângâietor…
Iar Moise ajunge la mama,
Ce l-a alăptat cu mult dor,
Căci ochiul ce veşnic veghează
I-a fost chiar atunci Salvator.

Din leagăn, ieşise copilul;
Din el Domnul a scos din nevoi,
Din jugul robiei, poporul,
Celui ce ne-a scos şi pe noi…
Sortiţi fost am şi noi la moarte,
Dar din valul morţii ne-a smuls
Un Prinţ care cerul străbate
Şi numele Lui e Isus!