Priveşte cerul, mai sus de nori!

Priveşte cerul, mai sus de nori,
Cu mii de stele, ca nişte flori,
Ce cu ale lor raze, dulce sclipesc
Şi Universul împodobesc!
 
Acolo îi ţara mea…acolo îi viaţa…
Acolo îi dorul meu… se înalţă către cer!
Departe de orice chin, departe de dureri,
De unde Mielul Blând, revarsă mângâieri!
 
De vrei să crezi, de vrei să ştii,
Numai lui Isus tu Îi poţi sluji
Şi în mărire poţi vieţui,
Şi a Lui iubire o poţi primi.
 
O, Ţară Sfântă, când te voi zări?
Pe ale tale plaiuri când voi sosi?
Pe a ta câmpie, în acea zi,
Toţi credincioşii se vor întâlni.
 
Parcă se aude din depărtări
Un glas ce strigă: „Noi vă aşteptăm
În Ţara Sfântă, de aur curat,
Ce prin credinţă aţi câştigat!”