Pe piatra aspră a vieţii

Pe piatra aspră a vieţii să laşi o dâră fină
Din aurul virtuţii, din sfânta lui lumină!
 
Tu eşti chemat, tu eşti chemat
Să fii creştin cu adevărat!
 
Şi în mână ce îţi  loveşte a vieţii tale floare,
Să laşi parfumul dulce, ca dar spre înviorare.
 
Iar celui ce îţi aruncă a clevetirii piatră,
Dă-i pâinea rugăciunii şi a dragostei ce iartă.
 
Căci numai când cu bine răspunzi la rău în toate,
Viaţa ta oriunde să biruiască poate.
 
Atunci duci mântuire cu adevărat prin lume
Şi vei purta cu cinste al Domnului scump nume.