Odată, lângă drum stătea

Odată, lângă drum stătea,
Pe când Domnul Isus trecea,
Un om în zdrenţe, cerşetor,
Fără de ajutor.
 
Era orb, era orb şi nu vedea,
Dar credea, dar credea în Dumnezeu.
Ca să vadă, ca să vadă el dorea;
Era orbul Bartimeu.
 
Isus l-a întrebat: „Ce vrei?”
„O, Doamne, ca să văd doresc,
Să se deschidă ochii mei
Şi să privesc cu ei!…”
 
„Credinţa ta te-a mântuit!
Ridică-te!” Isus i-a zis.
Îndată orbul a sărit
Şi s-a tămăduit.
 
Era orb, era orb şi nu vedea,
Dar Isus l-a vindecat:
Bartimeu, Bartimeu nu mai cerşea,
Căci Isus l-a ridicat.
 
El haina repede a lăsat
Şi nu a mai pregetat nimic;
Şi pe deplin s-a devotat,
Să Îi fie ucenic.

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button