Odată, într-o tainică grădină

Odată, într-o tainică grădină,                                              .
Din lut cineva mă făcu,
Şi dacă sunt om, şi nu vierme,
O, Doamne aşa ai vrut Tu.
Aşa ai vrut Tu, aşa ai vrut Tu,
Şi dacă sunt om şi nu vierme,
O, Doamne, aşa ai vrut Tu.
 
Şi dacă am grai, şi nu muget,
Să spun ce iubesc şi ce nu,
Şi dacă am harul să cuget,
O, Doamne, aşa ai vrut Tu.
Aşa ai vrut Tu, aşa ai vrut Tu,
Şi dacă am harul să cuget,
O, Doamne, aşa ai vrut Tu.
 
Şi dacă întâia-Ţi zidire
Deplin în păcat se pierdu,
Nu eu am vrut iarăşi unire,
O, Doamne, aşa ai vrut Tu.
Aşa ai vrut Tu, aşa ai vrut Tu,
Nu eu am vrut iarăşi unire,
O, Doamne, aşa ai vrut Tu.
 
Şi dacă voi merge vreodată
La Cel ce din lut mă făcu,
Voi spune de-a pururea:
„Tată, Te laud că aşa ai vrut Tu!”
Aşa ai vrut Tu, aşa ai vrut tu,
Voi spunde de-a pururea:
„Tată, Te laud că aşa ai vrut Tu!”

 

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button