Nu jos, ci sus să îmi ţin privirea

Nu jos, ci sus să îmi ţin privirea,
Mereu spre cele dragi şi noi.
Nu îi rău că noi suntem în lume,
Ci îi rău când lumea este în noi.
 
Nu jos, ci sus, nu jos, ci sus,
Ca să ajung cum vrea Isus.
 
Nu jos, ci sus e fericirea
De care eu doresc să ascult.
De aş plânge-o prea puţin aicea,
Aş plânge-o dincolo prea mult.
 
Nu jos, ci sus o să se vadă
Ce îi roditor şi ce îi pustiu,
Dar cine râde prea devreme.
Adesea plânge… prea târziu…
 
Nu jos, ci sus se văd cei vrednici
A Îl întâlni pe Dumnezeu;
De ai râs, ai pagubă de-a pururi;
Din lacrimi ai câştig mereu.
 
Nu jos, ci sus se năzuieşte,
De vrei să poţi sfârşi frumos;
Slăvită, dar înfricoşată
Va fi întâlnirea cu Hristos.