Nu eşti învins cât timp credinţa

Nu eşti învins cât timp credinţa
Nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins.
Credinţa iarăşi te ridică;
Poţi fi căzut, da nu învins.

Nu eşti înfrânt cât ai nădejde,
Şi ţelul ei rămâne sfânt.
Nădejdea iarăşi te întăreşte;
Poţi fi trântit, dar nu înfrânt.

Nu eşti zdrobit cât ai iubire
Curată şi de neclintit.
Iubirea iarăşi te înalţă;
Poţi fi călcat, dar nu zdrobit.

Nu eşti departe, până duhul
Şi rugăciunea nu ţi-s reci.
Prin ele eşti mereu aproape,
Dar fără ele, dus pe veci.

Nu rătăceşti cât timp îţi e gândul
Şi inima la ce ai primit.
Când inima îţi e în altă parte,
Chiar stând cu ai tăi, eşti rătăcit.

Nu mori când inima încetează.
Ci când de cer ai ochii rupţi.
Când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
Când nu mai plângi şi nu mai lupţi.

Biruitori, eroi şi vrednici
Sunt numai cei ce neclintit
Duc legământul până la moarte
Şi luptă până la sfârşit.