În familie îi ferice

În familie îi ferice, căci iubeşti şi eşti iubit,
Lângă dulce vatra casei sufletul îţi e odihnit.
Şi în mijlocul iubirii, inima îţi oţeleşti,
Te cunoşti mai bine acolo; orice greu îl biruieşti.
O, ce bine îi împreună cu acei ce îi iubeşti!
 
Biruinţa îi anevoie, dar tu te deprinzi să lupţi.
Chiar când şovăie iubirea, nu ai voie să renunţi.
Te deprinzi cu îngăduinţa, te deprinzi să lupţi mereu;
Inima-ţi întinereşte, de iubeşti pe Dumnezeu.
Binefăcătoare îi clipa când te afli printre ai tăi!
 
Neîncetata voioşie, ce o dă pacea lui Isus,
Vreau să fie atotstăpână în căminul meu de acum.
Te iubesc, o, vatră scumpă, lângă tine tot aş sta
Aşteptând dorita clipă când în cer te vei muta,
Ca iubirea în Domnul nostru să nu aibe un sfârşit.