Îmi ridic ochii spre Tine

Îmi ridic ochii spre Tine şi Te chem cu dor, Isus.
Faţa mea în jos se apleacă, dorul se înalţă în sus.
 
Se înalţă către ceruri, până dincolo de nori,
Căci Te chem cu dor, Isuse, cu lacrimi de atâtea ori.
 
Vino şi alină-mi dorul ce îmi arde inima!
Vino, adu-mi mângâierea! Vino, şi nu întârzia!
 
Căci se întinde ca o mreajă al ispitelor vârtej;
Vino Tu la cârma vieţii, căci pierim! O, nu ne vezi?
 
Vino şi scoală-Ţi poporul care stă nepăsător;
Dă-i din Duhul Tău putere să fie mai vegheator!
 
Căci au obosit pe cale, abătuţi pe alte căi;
Vino, fă să ardă iarăşi focul dragostei dintâi!
 
Vino şi adună-Ţi turma de prin văile adânci!
Vino, cheamă-Ţi porumbiţa ce îi ascunsă printre stânci!
 
Vino, să Îţi auzim glasul! Vino, Mire minunat,
Căci în piept ne arde dorul de atâta aşteptat!
 
Vino şi îmbracă-Ţi mireasa ce ai ales-o pe pământ!
O, îmbrac-o cu putere, să tresalte în Duhul Sfânt!
 
Ca în ziua minunată, când trâmbiţa va suna,
Să o poţi răpi la Tine, sus, în cer, în slava Ta.
 
Unde veşnic o să Îţi cânte, că ai scăpat-o de la chin:
„Fii slăvit, al nostru Mire, până în veci de veci!” Amin!