Îmi e dor de veşnicie

Îmi e dor de veşnicie,
Ca rănii de balsam,
Şi, în inima-mi pustie,
Vreau pacea Ta să o am.
 
Tânjesc de dor…
Îmi e sete de izvor.
De aceea vreau să plec,
Căci toate trec în zbor.
Departe în zări,
Pe a veşniciei mări,
Cu barca vieţii,
Vreau să mă predau.
 
Aşa îi din veci Calvarul,
Un drum de suferinţi.
Acolo unde îi harul,
E pace ca între sfinţi.
 
Nu am patrie sub soare,
Nu am linişte sub nori.
O, cheamă a mea simţire,
Cu sufletul în fiori!
 
Dar totuşi am o ţară,
Un plai strălucitor,
Şi dorul îmi creşte iară,
Spre ea,spre ea să zbor…