Ierusalime, cetate împodobită!

Ierusalime, cetate împodobită
Cu străzi de aur, argint şi cristal,
De pe pământ al meu dor se ridică,
Să ajung la tine, să scap de orice val!
 

Aş vrea să ajung la Tine,
Să scap de orice suspine,
Şi să mă uit la frumuseţea Ta,
Căci tot ce îi pe pământ
E doar goană după vânt,
Şi nu pot să îmi găsesc fericirea!
 
Aş vrea să văd porţile ferecate,
Ce nu au asemănare aici, pe pământ,
Şi ziua în care vor fi descuiate,
Să intre pe ele poporul cel sfânt.
 
Aş vrea să văd pomul vieţii, care
Cu atâtea roade este împodobit,
Şi râul vieţii cu apele-i limpezi,
De-a lungul cetăţii curgând liniştit.
 
Aş vrea să văd pururi a Ta splendoare,
Să umblu pe întinsul Tău minunat,
Şi apoi să rămân în Tine pe vecie,
Privind totdeauna spre al meu Împărat!