Harul Tău mă sprijineşte

Harul Tău mă sprijineşte
În cădere adâncă,
Şi mă înalţă iarăşi, Doamne,
Din necaz pe stâncă.

Şi îmi dă iarăşi bucuria
Mântuirii Tale,
Şi avânt în alergare,
Pe a sfinţirii cale.
 
Harul Tău mă înviorează
Cu a vieţii apă.
Şi din orice cursă întinsă
Pe deplin mă scapă.
 
Ca să pot oricând, destoinic,
Împlini lucrarea
Unde Tu, cu bunătate,
Mi-ai trimis chemarea.
 
Harul Tău îmi pregăteşte
Un prea dulce mâine,
Unde nu mai sunt înfrângeri
Şi nici căi străine.
 
Doamne, pentru harul vieţii
Ţi-aduc închinare,
Căci prin el, în orice clipă,
Tu mă duci spre soare!