Fie-ne inima plină

Fie ne inima plină
De laudă mulţumire,
Că ai Săi fii ne numeşte
Înduratul Părinte!
 
Cu dragoste, cu dragoste
Către Isus să mergem,
Că viaţa ne va fi veselie.
Cu dragoste înainte!
 
Părintele, cu mâna Sa,
Ne va păzi şi ne va purta.
Cu îndurare dăruieşte
Tărie în inimă.
 
De El când ne vom îndepărta,
Noaptea iar ne va înconjura
Nu ne va fi calea sigură,
Şi nu ne vom mai bucura.
 
Dar cei drepţi, toţi, cum înfloresc,
Pe cale sunt desfătaţi.
Să îi servim dar toţi lui Isus,
De păcat fiind scăpaţi!