Eu vin singur în grădină

Eu vin singur în grădină,
Când pe roze e încă rouă.
O voce în auzul meu sună:
E Fiul lui Dumnezeu.
 
El cu mine umblă şi vorbeşte,
Căci de acum eu al Lui sunt.
Aşa bucuria noastră creşte,
Pe care alţii nu o simt.
 
Vocea Lui, când El vorbeşte,
E ascultată şi de păsări,
Iar în a mea inimă trezeşte
Multe glasuri de cântări.
 
Eu stau cu El în grădină,
Deşi noaptea se apropie;
Cu El să rămân mereu mă îndeamnă,
Care dulce îmi sună mie.