Eu nu sunt mai mult

Eu nu sunt mai mult
Decât fulgul de nea;
Un joc de cristale
E trecerea mea.

Se scutură clipa,
În timpul deplin…
Surâde… şi cade…
Şi altele vin.
 
Eu nu sunt mai mult
Ca un fir de parâng,
Ce coasa îl taie
Şi furcile îl strâng.
 
Ţărâna rămâne
Şi uită de el,
Un alt fir se înalţă
Şi cade la fel.
 
Eu nu sunt mai mult
Ca o rază în abis,
Dar drumul spre soare
Oricând e deschis.
 
Eu nu sunt luceafăr
Cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea însă
E scris: „Dumnezeu”.