E o stâncă ce, de veacuri, stă în valuri neclintită

E o stâncă ce, de veacuri,
Stă în valuri neclintită.
Adăpost oricărui suflet
Care îi dus de al vieţii val.
 
Stânca mea, a mea cetate,
Locul meu de adăpost,
Al meu sprijin în necazuri
E Isus, Isus Hristos!
 
Urlă marea înfuriată,
Vântul şuieră împrejur,
Însă eu stau fără teamă
Pe a mea Stâncă veşnică…
 
În zadar bate furtuna,
Degeaba îi noapte în jurul meu;
Liniştit eu stau pe stâncă,
Zorii zilei aştept eu.
 
Spune-mi, suflet dus de valuri:
E Isus şi stânca ta?
Dacă nu, vino degrabă
Şi Îl ia ca Mântuitor!

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button