Dragul meu prieten

Dragul meu prieten, orişicine eşti,
De la tot ce trece, poţi ca să înveţi,
Poţi să observi şi singur,
Moartea îi printre noi,
Fără diferenţă, suntem trecători.
 
Oameni mari şi regi, chiar şi învăţaţi,
De aici, din lume, cu toţii au plecat.
Şi în veşnicia în care au ajuns,
Nu au luat nimica din tot ce au strâns.
 
De te uiţi la tine, la tot ce e creat
Şi la raţiunea ce le-a modelat,
Vei vedea o mână dirijând mereu
Orice moleculă. El e Dumnezeu!
 
Faptul că e viaţă dincolo de mormânt,
Au spus chiar şi ateii, când iar, pe Pământ,
S-au întors la viaţă
Oameni ce au murit,
Fiindcă viaţa nu are sfârşit.
 
Chiar dacă nu vrei să crezi ce spun eu,
Şi totuşi, la capăt este Dumnezeu…
Care îţi va fi scuza şi ce ai să vorbeşti
La întrebarea mare:
“De ce nu ai vrut să îmi slujeşti?”
 
Cât timp mai trăieşti,
Cât timp mai trăieşti,
De ce nu vrei şi tu
Să te pocăieşti?

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button