Doamne, unde voi pleca?
Doamne, unde voi pleca să ascund de Faţa Ta,
Şi în care parte? Eu nu pot să ştiu…
De mă voi urca în cer sau în al morţii colţ de fier,
Sau de mă voi preface într-un pustiu:
Doamne, Tu mă cercetezi,
De aproape şi îmi cunoşti,
Gândul meu şi starea mea.
Ştii când stau şi când mă scol,
Iar când sufletul îmi e gol,
Eu primesc balsam din mâna Ta.
Pe aripi de vultur, chiar şi aşa, va fi în zadar;
De voi locui pe ţărm, de ocean,
Şi acolo, dreapta Ta voi simţi asupra mea…
Ce măreaţă e iubirea Ta!
De voi spune: „Cel puţin pe întunericul nespus”
În ochii Tăi, lumina îi pe deplin.
Eu Te laud pe pământ, căci făptura care sunt
E aleasă pentru cerul sfânt.
Tătăl nostru cel ceresc, toţi acei ce Te iubesc
Alăturea de Tine vor trăi.
Mulţumesc că ne-ai iertat şi ne-ai şters al nost’ păcat,
În sângele lui Isus ne-ai spălat.
Noi, cu toţi, Îţi mulţumim, şi pe Tine Te slăvim,
Cu Tine alăturea am vrea să fim.
Pe Tine noi Te înâlţăm, viaţa noastră Îţi închinăm,
Căci Tu eşti tot ce pe lume avem.