Doamne, Tu m-ai făcut din ţărână
Doamne, Tu m-ai făcut din ţărână,
Şi în adânc mi-ai turnat veşnicia.
Dar în mine, o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria.
Nu sunt, Doamne, decât o suflare,
Decât tină cu multe păcate,
Şi Te caut cu dor şi oftare,
Să îmi dai forma trăirii curate.
Aş ajunge chiar singur pe ape,
Într-o lume de răni şi suspine,
Dacă nu Te-aş simţi pe aproapre,
Dacă nu Te-aş avea lângă mine.
Eu sunt: scurgerea, aburul, clipa,
Sunt doar lutul, iar Tu eşti Olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu aripa,
Dăltuieşte-mi făptura cu harul.