Doamne, cât de mare eşti!

Doamne, cât de mare eşti!
Doamne, cât de mare eşti!
Doamne, cât de mare eşti,
Şi cât ne iubeşti!
 
Munţi înalţi, semeţi,
Cu brazi plini de nămeţi,
Vântu-i adia
Şi parcă aşa spunea:
 
Oceanul, în depărtări,
Îşi poartă cântul în zări,
Iar pescăruşi în zbor
Îngână încetişor:
 
Iar un izvoraş
Lin şi drăgălaş
Susura uşor
Printre stânci, cu dor:
 
În adâncă noapte
Stele pline de şoapte,
În feeria lor
Licăreau uşor:
 
Eu mă alătur lor,
Şi, într-un mare cor,
Îţi cântăm cu dor
Cât de mare eşti!