Doamne, bunătatea Ta

Doamne, bunătatea Ta                             
Îmi cuprinde inima
Şi mă face fericit,
Domnul meu iubit.
De cu zori până în apus,
Numai harul Tău, Isus,
Îmi sfinţeşte inima şi viaţa mea.
 
Nu ai în lume asemănare,
Nu e nimenea sub soare,
Nici în cer, nici pe pământ,
Cât eşti Tu de sfânt!
Dragoastea-Ţi mă copleşeşte,
Pacea Ta mă linişteşte,
Harul Tău îmi dă avânt
Tot mai mult să Îţi cânt.
 
Norii negrii când apar,
Tu îmi eşti un veşnic far.
Drumul îmi călăuzeşti
Şi mă ocroteşti.
Şi prin arşiţă Îţi cânt
Numai Ţie, Doamne Sfânt,
Că în izvorul Tău ceresc
Sufletul îmi sfinţesc.