Departe eşti încă, curată fecioară

Departe eşti încă, curată fecioară,
Şi ape şi codri şi munţi te înconjoară,
Şi munca îndelungă te ţine… te ţine,
Şi dulcele Mire nu vine… nu vine…
 
Mai coase, mai ţese, mai cântă, mai plânge,
Mai încă puţine podoabe mai strânge,
Puţine suspine şi … tot mai puţine,
Căci dulcele Mire găbeşte spre tine.
 
Departe eşti încă… şi noaptea îi târzie,
Şi candela îţi arde în casa pustie,
Şi grea îi aşteptarea… şi lacrima îţi vine,
Dar dulcele Mire gândeşte la tine.
 
Azi orice iubire din urmă îţi dispare,
Doar una îi aprinsă… şi scumpă… şi mare,
Şi zidul te apasă… şi lanţul te ţine,
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine…
 
Mai greu trec, ca anii, azi clipele tale,
Privesc sus, în zare… departe… pe cale,
Tresar, când se aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire gândeşte la tine.
 
Aşteaptă, mai încă puţină aşteptare…
Puţină veghere… puţină răbdare…
Dar până când oare acestea vor ţine?
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine…
 

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button