De la staul, la Golgota

De la staul, la Golgota,
Cât amar şi suflet trist!…
Trist priveai, pe cruce, bolta…
Norii grei porneau revolta,
Clocotind, clocotind.
 
De la staul, la Golgota,
Calea Tu Ţi-ai cunoscut.
Ce elan, ce milă dulce,
Te-a putut din cer aduce
Pe pământ, pe pământ?
 
De pe fân şi până în cuie,
Numai răni şi vânătăi…
Ce cuvinte pot să spuie
Cum plângeai, pe o cărăruie,
Pentru ai Tăi, pentru ai Tăi?
 
Din Egipt, în Ghetsimani,
Numai drum şi privegheri…
Te prindeau mereu duşmanii,
Până nu au mai fost strădanii
Nicăieri, nicăieri.
 
De la iesle până la mine,
Câte lacrimi, câţi martiri!
Unde aş mai găsi suspine,
Doamne, să Îţi aduc mai bine
Mulţumiri, mulţumiri!
 

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button