De ce nu vii de pe cărări străine?

De ce nu vii de pe cărări străine,
Să îmi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu nu am murit când, numai pentru tine,
Ca şi Isaac am fost pe rug urcat.
De ce nu vii?  De ce nu vii?
Ca şi Isaac am fost pe rug urcat.
 
Mai mult de atât, ce jertfă de iubire,
Şi cui i-ar da mai mult de atât prin gând?
Un fiu pierdut să râdă în neştire,
Şi un Dumnezeu să îl cheme lăcrimând!
De ce nu vii? De ce nu vii?
Şi un Dumnezeu să îl cheme lăcrimând.
 
De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te ascunzi când încă te mai chem?
De ce nu simţi lumina mea pe pleoape,
Când te primesc ca Salvator suprem?
De ce nu vii? De ce nu vii?
Când te primesc ca Salvator suprem.
 
De ce nu vrei să fii cu Mine în slavă,
Să colindăm alături cerul întreg?
Din flori, din rai, din veşnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să îţi aleg?
De ce nu vii? De ce nu vii?
Cu mâna Mea cunună să îţi aleg.

De ce nu vii, tu, suflet nestatornic,
Cât încă pot Mântuitor să îţi fiu?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic.
Vei plânge amar, dar fi va prea târziu.
De ce nu vii? De ce nu vii?
Vei plânge amar, dar fi va prea târziu.

 

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button