Ce îi viaţa ta? E o peniţă!
Ce îi viaţa ta? E o peniţă,
Cu care scrii mereu pe un drum,
Şi apoi, la ultima portiţă,
Ce ai scris pe a drumului tăbliţă,
Nu se mai şterge nicidecum!
Şi vorbe în vânt, şi fapte rele
Rămân pe veci ca într-un album.
Păzit e scrisul tău de stele,
De ai pune mări întregi să îl spele,
Nu se mai şterge nicidecum!
Să nu te miri că în veşnicie
Trecutul se preface în scrum,
Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că tot ce în faţa Lui se scrie,
Nu se mai şterge nicidecum!
În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum,
Şi îi izbucni în plâns odată,
Dar nicio slovă înlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum!
Isus, pe lemn, răbdând arşiţa,
Isus e preţul tău de acum,
Te face alb ca lămâiţa,
Şi tot ce a scris pe drum tăbliţa,
Nu mai rămâne nicidecum!
Azi adu-ţi vina ta şi greşul,
Isus îţi şterge al vieţii drum,
Cum trece pe nisip vârtejul,
Dar, dacă azi nu prinzi prilejul,
Nu se mai şterge nicidecum!