Ce dulce eşti, al rugii ceas

Ce dulce eşti, al rugii ceas,
Când, cu lacrimi pe obraz,
Stau la tronul lui Dumnezeu,
Şi îmi pot plânge necazul meu.
Oricând durerea e mare,
Isus îmi dă iar scăpare,
La mine slab ia aminte,
Când Lui mă rog eu fierbinte.
 
Al rugii ceas, ce dulce eşti,
Când Domnului mărturiseşti
Păcatul întreg, amarul tot,
Şi spui: „Isuse, nu mai pot!”
El zice: „Mie vă rugaţi,
Cu al Meu Cuvânt vă mângâiaţi!”
Tot ce mă apasă Îi voi spune
În timpul de rugăciune.
 
Al rugii ceas, ce dulce eşti,
În orice zi mă linişteşti,
Cât timp aici călătoresc,
Eu către cer cu drag privesc.
Când acest corp de pe pământ,
Îl voi depune în mormânt,
Atunci, în veci, voi fi voios
Că m-am rugat aicea jos.

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button