Ce bun ai fost, Isuse

Ce bun ai fost, Isuse, căci pacea Tu ne-ai dat,
Şi veşnica viaţă prin sângele-Ţi vărsat.
Asupra Ta dispreţul, batjocura şi chinul
Luate-au fost cu Tine, spre a ne înnoi destinul.

Cum vom putea să Îţi mulţumim
Pentru acest bine ce îl primim?
Suntem săraci, nu avem ce Îţi da,
Isuse, ştii prea bine.
Chiar dacă am plânge neîncetat
Pe acest pământ înstrăinat,
Ce mii de lacrimi l-au udat,
Tot nu am fi demni de Tine!

Ai îndurat ocara şi bice fără număr,
Apoi, Ţi-au dat şi crucea să duci pe al Tău umăr.
Cu fruntea însângerată, sub cununa de spini,
Urcai, Isuse, drumul, tăcut pintre străini.

Zdrobit de suferinţă, pe lemn Te-au pironit,
Dar Tu spre ei, Isuse, cu milă ai privit.
Te-ai dus astfel la moarte, ca apoi să ne primeşti,
Şi, prin al Tău scump sânge, Tu să ne mântuieşti.

Nu suntem demni să Te urmăm,
Dar nu avem unde să plecăm;
Împovăraţi de amar şi chin
Suntem, Tu ştii prea bine.
Dar prin a Ta milă, Isus,
Tu să ne iei la Tine, sus,
De pe acest pământ străin,
Să locuim cu Tine!

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button