Cât de măreţ e Dumnezeu!

Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă înalţ pe piscuri de bazalt,
Si îmi zboară gândul printre stele, tot mai înalt.

Ce împărat îşi duce oştirea,
Spre un gigantic apogeu?
Acel ce a pus în goluri firea,
Acel ce a scris oricui menirea
Mai sus decât nemărginirea, e Tatăl meu!

Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri,
Când glasul Domnului vorbea,
Iar Moise înainta prin nouri şi tremura.

La Tronul Alb se strâng sfielnic
Voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind eternul Vistiernic,
Şi acel Stăpân Atotputernic e Tatăl meu!

Şi cât de sfânt e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
Tot au o vreme când se aştern,
Dar cine în Isus rămâne e un fiu etern.

Şi în faţa slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Acei ce-au dat pe sfinţi la fiare
Vedea-vor Forţa Creatoare;
Eu voi şopti cu adorare : „E Tatăl meu.”