Când vom intra pe-a tale porţi de aur
Când vom intra pe-a tale porţi de aur,
Ierusalime, loc iubit şi sfânt,
Tot cerul fi-va plin de osanale,
Spre slava Celui pururi, drag şi Sfânt.
Uimiţi de atâta sfântă măreţie,
Scăpaţi de lutul ce ne-a frământat,
În veci de veci, cânta-vom numai Ţie
Şi Mielului ce ne-a răscumpărat.
Cu ochii în lacrimi de bucurie sfântă,
Scăldaţi în raza soarelui dorit,
Nesăturaţi de Faţa Ta cea blândă,
Îţi vom cânta pe veci, căci ne-ai iubit.
Pe străzi de aur ca sticla străvezie,
Cu toţi cei dragi şi scumpi ce i-am iubit,
Cânta-vom veşnic slavă numai Ţie,
De dragostea cu care ne-ai iubit.
Ierusalime, vei auzi cântarea
Ce îngerii nu o ştiu şi nu au cântat vreodată,
Atunci, în ziua când va fi serbarea
Poporului pe veci răscumpărat.
Când întristarea din inimi va fi ştearsă,
Şi fericirea veşnică va fi,
Dorita noastră, scumpa noastră casă,
Ierusalime, când te vom zări?