Când privesc soarele, luna, stelele

Când privesc soarele, luna, stelele,
Universul aşa de sublim,
Mă aşez în genunchi, Domnului mă închin,
Să Îl proclam Creator, sfânt, divin.
Prin Cuvântul Lui sfânt toate El le-a creat
Cu înţelepciune El.
Din viaţa Lui, viaţă şi nouă ne-a dat.
Numele Lui fie în veci lăudat!

Tot pământul să Îl laude pe Domnul,
Neamurile să I se închine Lui,
Pentru a Sa minunată lucrare,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Tot pământul să Îi cânte mărire,
Creatorului sfânt mulţumire,
Pentru dragostea Lui fără de sfârşit,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!

Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Pe Acel ce singur face minuni,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Pe Acel ce a făcut cerurile mari,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!

Lăudaţi pe Domnul domnilor,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Pe Acel ce a întins pământul pe mal,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi,
Căci în veac ţine îndurarea Lui!