Când pe pământ viaţa îmi este o povară

Când pe pământ viaţa îmi este o povară,
Şi când dureri de nesfârşit mă apasă greu,
Când nu am pe nimeni să îmi dea mângâierea,
Privirea îmi înalţ spre Dumnezeu.

Îmi e dor de patrie! Îmi e dor,
Îmi e dor de îngeri şi de Isus Cel preaiubit!
Îmi e dor de patrie! Îmi e dor,
Îmi e dor de sfinţii ce pe pământ au suferit…

Când fierb duşmani în jurul meu şi mă împresoară,
Şi când pe nimeni nu am în ajutor,
Îl chem pe Isus, El îmi dă putere
Şi mă conduce în ţara zorilor.

Când apăsat mă simt şi sufletul mă doare
De tot ce a trecut şi am simţit,
De bucuriile ce clocoteau în inimi,
De dragostea care acuma s-a răcit.

Ridică-ne, o, Doamne, apăsarea,
Şi fă-ne demni de a Te urma pe Tine!
Revarsă peste noi înviorarea,
Ca plini de încredere pe cale să păşim.

Banner Pozitie 4 (liber)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button