Am văzut adâncul mării
Am văzut adâncul mării
Am văzut adâncul mării
Şi atunci m-am îngrozit,
Şi am crezut că îs dat uitării,
Şi Domnul m-a părăsit.
/: Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!”
Doamne, în mila Ta cea mare,
Eu Te rog nu mă uita! :/
M-au lovit fără de milă
Valurile înspre mal,
Şi am crezut că îmi sfărâmă
Barca un puternic val.
/: Am strigat şi eu ca Iona,
Din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne, întinde-Ţi mâna
Împotriva valului!” :/
Când ziceam că îi sfărâmată
Barca, iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că îi întinsă,
Al credinţei veşnic scut!
/: S-a întunecat şi cerul,
Şi văzduhul plin de nori;
Peste mine a trecut valul
Cu ai morţii reci fiori! :/
Cel ce a potolit furtuna
E Domnul Isus, cel iubit.
Înspre mine Şi-a întins mâna
Şi de val m-a îzbăvit.
/: De aş putea să scot din pieptu-mi
Inima, în versuri să o pun,
Ca să arăt la fiecare
Cât a fost Domnul de bun! :/