Acel ce pururi are grijă

Acel ce pururi are grijă

Acel ce pururi are grijă
De orişicine-i în necaz,
Îţi numără şi ţie paşii,
Şi lacrimile pe obraz.

/: Să nu îţi pierzi, la necaz, credinţa
Şi nici nădejdea când îţi e greu;
Nici dragostea, când eşti la bine,
 Că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu! :/

El ştie cât să-ţi lase lupta
De greutăţi şi de îndoieli;
La timp îţi va trimite harul
Prin care sufletul să îţi speli.

El ştie cât să-ţi lase-n lume
Viaţa-n bine să-ţi răsfeţi,
Şi să îţi ia când e să îţi piardă
Comoara veşnicei vieţi.

El ştie când e de mustrare,
Nevoie spre îndreptarea ta,
El ştie flacăra-ncercării,
Cât poţi să stai  şi când s-o ia.

Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul
Îţi dă în viaţă de orice fel.
Pe El Îl ai când ai credinţă,
Nădejdea şi iubirea-n El.