Teme Istorice

Popoarele Bibliei: Perşii

cetatea PersepolisSe pare că perşii se trag dintr-un popor care a emigrat prin anul 2.000 î.Cr. din dealurile actualei Rusii şi s-a oprit să locuiască în partea de nord a Mesopotamiei şi de-a lungul ţărmului de sud al Mării Negre.

Vechea Medie se afla în ceea ce este astăzi partea de Nord-Vest a Iranului, la Vest de Marea Caspică. Cirus cel Mare, cel dintîi împărat al Imperiului Persan, i-a unit mai întîi pe mezi şi perşi, iar apoi a cucerit Babilonia şi Asiria, devenind cea mai dominantă putere a antichităţii.

După cucerirea Babilonului în anul 539 î.Cr., Cirus le-a dat voie evreilor să se reîntoarcă în patria lor străbună şi le-a înlesnit chiar să-şi reconstruiască şi Templul (2 Cronici 36:22, 23). Astfel a luat sfîrşit captivitatea în care-i tîrîse Nebucadneţar după căderea Ierusalimului în anul 586 î.Cr. (2 Cronici 36:17-21).

Probabil că dintre toate popoarele care au trăit în partea superioară a Tigrului şi Eufratului, mezii şi perşii au avut cea mai mare influenţă asupra vieţii eveilor. Profetul Isaia scrisese despre Cirus, pe care îl numeşte din partea Domnului: „Robul Meu”. La vremea cînd scrisese Isaia, Cirus nici nu apăruse măcar la orizontul istoriei (Isaia 45:1, 4).

Pe cînd slujea la curtea Babilonului, profetul Daniel a prezis faptul că imperiul va cădea pradă în mîinile medo-persanilor (Dan. 5). Ceea ce s-a şi întîmplat întocmai. Acelaşi lucru fusese anunţat cu aproape o sută de ani mai înainte şi de profetul Ieremia: „Domnul a aţîţat duhul împăraţilor Mediei; căci aceasta este răzbunarea pentru Templul Său” (Ier. 51:1-64).

persii_01

Persanii au avut un sistem legal riguros. Daniel pomeneşte în cartea sa despre „legea mezilor şi perşilor” (Dan. 6:8, 9). Caracterul specific al acestei legislaţii era că o lege nu putea fi revocată niciodată. Cartea Esterei este o cronică în care citim evenimente de la curtea împăratului Ahaşveroş, sau Xerxes, din secolul cinci dinainte de Cristos. Din citirea ei ne putem da seama de obiceiurile şi moravurile timpului.

Între naţiunile care s-au impus pe scena lumii, Persia este renumită pentru frumuseţea şi măreţia cetăţilor construite. Iată cîteva nume: Persepolis, capitala ceremonială a imperiului, a fost o etalare a splendorilor arhitectonice ale vremii; Ecbatana, capitala imperiului Mezilor, a devenit un oraş de vacanţă pentru persani; Susa a fost mai întîi capitala Blamului şi a devenit apoi capitala politică şi administrativă a Imperiului Persan.

Toate acestea zac astăzi sub un strat gros de pămînt. Gloria lor a dispărut. Doar arheologii, ca nişte corbi ai carcaselor istoriei, mai scormonesc pe ici şi colo, descoperind cînd o bibliotecă de plăcuţe de lut, cînd rămăşiţa unui zid înalt de zeci de metri.

Persia străveche s-a aflat în teritoriul modernului Iran. Populaţia acestei ţări nu se recunoaşte una cu lumea arabă, ci păstrează încă melancolia orgolioasă a prestigiului şi slavei imperiului de altădată. În conjunctura politico-militară de azi, Iranul rămîne o umbră ameninţătoare şi va fi în sfîrşitul de veac profetic un aliat al lui Gog, în nimicitoarea invazie asupra Israelului (Ezechiel 38:5).

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button