„Chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri… eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!!„ ( Habacuc 3:17-19).
Întotdeauna trebuie să ne asumăm un “chiar dacă”… Dacă lucrurile nu vor evolua într-un mod pozitiv la care te-ai fi așteptat? Dacă problema ta chiar va fi una reală și va trebui să înfrunți greul, necunoscutul, durerea sau tristețea? Ce vei face? Vei avea puterea să spui “eu tot mă voi bucura în Domnul”? Poate că acum, la nivel declarativ, o poți face, dar la un moment dat este posibil să nu mai poți simți acea bucurie, pentru că puterea omenească pare zdrobită. În acele momente însă, cred că Dumnezeu este Acela Care poate face posibilă bucuria în El, chiar dacă toate celelalte lucruri de care ar fi trebuit să te bucuri în mod firesc lipsesc. Doar El poate compensa lipsa bucuriei dată de lucrurile pământești, vremelnice, care mai devreme sau mai tărziu vor pieri, dar de care ne agățăm de multe ori.
Un alt exemplu sunt cei trei prieteni ai lui Daniel, aflați într-o situație limită, dar care afirmă cu îndrăzneală:
“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărate.
Și, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:17-18)
Cei trei tineri aveau certitudinea că Dumnezeu le va da biruința, pentru că încrederea lor în El era deplină și trăiau în ascultare. Cu toate acestea, din răspunsul lor dat împăratului, putem vedea că erau gata să accepte și inversul situației.
Întotdeauna trebuie să privim în mod realist lucrurile. Da, prin credință avem nădejde că Dumnezeu ne va scăpa de orice primejdie, suferință sau greutate. Dar, în același timp, trebuie să fim gata să acceptăm și primejdia, suferința sau greutățile, dacă Dumnezeu le va îngădui în viața noastră.
Credința în El nu este doar atunci când ne scapă de la greu, ci mai ales atunci când trecem împreună cu El prin greu. În acest caz, avem nevoie de putere, de curaj, de pace, de un duh liniștit și echilibru sufletesc.
Chiar dacă vremea răspunsului întârzie, chiar dacă nu va fi ușor, chiar dacă încercarea ne va atinge dureros, noi să rămânem plini de speranță și să nu renunțăm la încrederea în Dumnezeu.
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”(1 Corinteni 10:13)
Simona Mihăescu
