Articole

Prea multă zarvă

Photo by Timon Studler on Unsplash

În ultima vreme am început să vorbim prea des despre frică, boli, bani, lucruri care ne ridică nivelul de depresie și crește stresul în mod constant. Solomon, în povestea lui de viață, în experiența lui cu Dumnezeu, a avut un lucru care îl susținea, îl făcea să nu își piardă cumpătul și starea de spirit. Este vorba de înțelepciune, mai întâi a văzut-o. Mai apoi a avut onoarea și ocazia de a primi orice din partea lui Dumnezeu.

Solomon a reacționat cum mulți dintre noi am face-o teoretic, dar practic lasă de dorit. El nu a vrut moartea dușmanilor săi (deși avea mulți), nu a cerut faimă, nu a cerut bogățiile lumii, nici viața lungă cum mulți am dori. Solomon, înainte de a avea acest feedback din partea lui Dumnezeu, a făcut un pas către El, și acela fiindcă s-a dedicat, L-a căutat. asta găsim și în 2 Cronici unde spune că: „Solomon și adunarea au căutat pe Domnul, și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi-de-tot.”

Un aspect foarte important legat de efectul „covid-19”  nu își va pierde esența și răspândirea până noi nu căutăm ceea ce am părăsit. Înțelepciunea. Solomon nu a cerut nimic altceva decât înțelepciune, să trăiască înțelept, să judece înțelept și să caute înțelept. Dar Solomon, desigur, știa asta de la tatăl său, David.

Dacă privim în direcția bună, privim doar prin intermediul înțelepciunii, care este Însuși Dumnezeu, dar, desigur, avem nevoie și de anumite persoane care să riposteze pozitiv pentru întărirea noastră, și acest lucru îl vom găsi doar la cei „de modă veche”. Și am găsit câteva mottouri de „antichitate„.

Michel W. ne transmite că nu putem lua nicio hotărâre înţeleaptă fără un om bătrân. Ceea ce spune și Scriptura, dar în același context Solomon este de acord cu noi. Goethe își susținea ideea cu orice preț, și aceea fiindcă înţelepciunea e numai adevăr, iar adevărul este cuvântul lui Hristos (vezi Ioan 17 :17). Immanuel Kant spune în principiu același lucru: „Înțelepciunea este viaţă organizată.” Și încă peste 2350 de citate, pilde și învățături doar din experiența unora dintre cei mai talentați scriitori, care vorbesc despre înțelepciune. Deci, avem de unde învăța.

O viață întreagă Solomon a fost preocupat de înțelepciunea adevărată, acceptând-o, cultivând-o, practicând-o și, cu toate acestea, Solomon devine o figură proeminentă prin intermediul înțelepciunii. Chiar dacă avem bogății, bunuri și avem un cuvânt în societate, toate sunt deșertăciune. Toată cartea Eclesiastul ne transmite mesajul de bază care începe cu noi, dar se termină cu El, adică totul e o deșertăciunea dacă nu Îl implică pe Cel care creează și oferă ceea ce noi „stăpânim” sau „deținem”  pe o perioadă temporară.

Solomon leagă înțelepciunea de „buna gestionare” a banilor, a lucrurilor care își caută un adăpost, dar și acest aspect trebuie privit din perspectivă înțeleaptă. Totuși lipsește ceva. Solomon a încercat să își caute sau, mai exact, să își găsească fericirea în alcool; a eșuat.

Mai apoi își lărgește avuția, își cumpără roabe și robi (slujnici), se axează pe construirea unor case, își creează grădini bogate și vii cu soiuri care mai de care. Vede că nu îi merge, și alege să își ațintească ochii spre a deveni un „Împărat-cioban„; așa îl denumim noi în acest context, și din nou aceeași poveste eșuează. Își aduce cântăreți și cântărețe ca să își revină la starea de liniște și pace, dar la fel „nimic”. Nu își oprise nici inima, nici ochii de la vreo plăcere.

Și totuși în urma „tratamentului” aplicat își pierde și ultima speranță și realizează că totul este „deșertăciune” . Dacă vei citi Eclesiastul, cuvântul cel mai des întâlnit va fi „deșertăciune” , putem numi un răspuns al lui Solomon pentru tot ceea ce se petrece sub soare fără atingerea lui Dumnezeu. Am expus câteva întâmplări din povestea lui de viață nu doar pentru că sunt lucruri impresionante sau faimoase, ci pentru că sunt și sănătoase. Ceea ce vedem puțin mai sus nu este o trezire la nivelul minții lui Solomon, deloc.

Ci „marea” trezire există în Eclesiastul 2:17 unde, după toate falimentele lui (așa le consideră el însuși), ajunge să urască viața, pentru că nu i‑a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deșertăciune și goană după vânt (Eclesiastul 2:17). Meditând, am ajuns la concluzia că Solomon era înfometat după pace și liniște, dar să vină însoțite de înțelepciune, și este foarte  important să vedem că el primește ceea ce dorește, însă doar atunci când el își urăște viața de pământean. Asta este chemarea noastră, să nu căutăm plăcerea în ceva scurt; toate din vremea lui Solomon și până în ziua de azi sunt numite de Dumnezeu „deșertăciune” dacă Îl exclud pe Cel care le-a creat.

Solomon, mai pe scurt, vrea să ne spună că, atunci când viața e atât de nesigură, noi să avem nădejde și temelia spirituală să fie solidă. Un astfel de om parcă ar ști pe deplin rețeta fericirii, și iată că și el a avut momente de răscruce și totuși, fiind înțelept, nu a știut cum să răspundă căutării lui lăuntrice după fericire. Asta ne spune chiar el în Eclesiastul 2:14, unde vrea să se facă cât poate de explicit, că și înțeleptul care își părăsește stăpânul are aceeași soartă ca nebunul.

După toate acestea, am reușit să înțeleg că toate lucrurile au nevoie de cineva să le coordoneze în direcția cea finală, și acela este Dumnezeu. El are nevoie de oamenii „înțelepți” – este mesajul pe care Scriptura îl prezintă în nenumărate rânduri. Și înțelepciunea nu este totuna cu priceperea, asta este ceea ce spuneam puțin mai sus. Foloseşte-le diferit, dar în același scop. Să fii înțelept înseamnă însănătoșirea sufletului, să renunți la tot felul de ambiții negative și să uiți de menirea ta de pământean, să uiți viața de jos.

În încercare doresc să existe un impact pozitiv asupra noastră, dar asta e posibil doar prin intermediul înțelepciunii. Cineva spunea că cine nu e înţelept la tinereţe, nu are cum să fie înţelept la bătrâneţe. Prea multe reguli, prea multă frică, prea multă zarvă, prea multă vreme pierdută online, prea multe lucruri negative și prea puține pozitive, și toate acestea sunt cauzate de lipsa de înțelepciune. Mark Twain spune că cele mai importante două zile din viața noastră sunt ziua în care ne-am născut și cea în care aflăm de ce.

Am ales povestea lui Solomon pentru că este una ideală legată de înțelepciune, și are o grămadă de exemple pe care le putem trăi și învăța. Soluția nu este nici la Solomon (o spune chiar el), ci ea este la Tatăl. Am eșuat fiecare dintre noi, pe plan material cât și spiritual, dar cel mai important lucru din viața noastră este să ne prindem de înțelepciune din nou.
Tot ceea ce ar trebui să facem e să privim viața din altă perspectivă, să trăim corect și frumos, să fructificăm viața, să prețuim dulceața zilei de astăzi, nu de mâine, să ne scăldăm în amărăciunea acestei vieți, dar să ieșim cu îmbălsămarea luminii veșnice, neuitând că și Hristos a biruit.

Ce urmează?
Desigur, vei avea întrebări despre viață, moarte, plăcere, suferință, mâncare, muncă, bani, nebunie, înțelepciune și cam toate cele ce se petrec sub soare, iar Solomon ne dă răspunsul final: „adevărata înțelepciune este să realizăm cât de multe nu știm”.

Și încheie cu „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” 

(Eclesiastul 12:13)

David Nedelcovici

Show More

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button