Articole

Ce este în noi e mai tare decât ceea ce e în lume

foto: wordpressgaleryfree.com

Când David a îndrăznit să părăsească îndeletnicirile lui mai puțin însemnate și să lupte nu împotriva unui inamic al turmei pe care o păștea, ci împotriva unui dușman al turmei Domnului, atitudinea lui nu a trecut neobservată.

Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la a fi și a răspândi lumină. Când o facem în locul în care oamenilor le-ar plăcea să ne vadă, poate că avem aprecierea și susținerea mult mai mare din partea lor. Nu ne evidențiem de multe ori prea mult. Pentru că Ierusalimul poate avea mult mai multe lumini decât Iudeea, Samaria sau marginile pământului. O lumină între lumini nu mai are atât impact ca o lumină în întuneric.

Prin ridicarea lui și pășirea cu îndrăzneală în fața lui Goliat, David ne dă o lecție de o deosebită importanță: Dumnezeu a pus în noi puterea de a-i înfrunta pe Goliații acestui veac. Și nu cu puterea firească pe care majoritatea oamenilor se bazează, ci cu puterea pe care Dumnezeu a pus-o în noi.

M-am uitat cu atenție peste textele din 1 Samuel 16 și 17. „Domnul n-a ales pe niciunul din ei”. Niciunul din cei mai mari fii ai lui Isai nu a fost găsit plăcut înaintea Domnului. Înfățișarea și înălțimea staturii nu au impresionat pe Domnul. El găsise plăcere într-un tinerel „cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă.” Pentru că „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” David avea inima curată, ațintită spre Domnul, și Domnul a găsit în el plăcere. A găsit în el acea disponibilitate de a renunța la condiția care părea să îi asigure satisfacerea cerințelor și a așteptărilor celorlalți pentru a se preocupa de ceea ce nu mai era lucrarea oamenilor și sarcinile trasate de ei.

David a fost în tot acest timp conștient că nu statura lui, nu „mușchii lui bine lucrați” și nu priceperea lui sau ceva din ce era el îi dădeau curajul de a ieși în fața unui Goliat. El a știut că tot ce era și avea era de la Dumnezeu. Și că tot ce era în el era mai tare decât ce era sau avea Goliat. David Îl avea în el pe Dumnezeu: Cel ce era în el era mai tare decât duhul batjocoritor care era în Goliat.

Goliații acestui veac ies batjocoritori și astăzi în fața turmei Domnului. Asemeni unor lupi răpitori, caută să fure pacea, încrederea în Domnul, puterea, nădejdea și dragostea creștinilor. Din creștinul care se luptă să fie autentic fură pasiunea, fură dorul și dragostea în clocot pentru Împărăție. Și așa se sting lumini și Goliații înaintează înspăimântând luptătorii Domnului.

E nevoie astăzi de David. Cât mai mulți de David. Care să renunțe la preocupările lor mărunte, care să nu se lase afectați de părerile unora ca Eliab și de înfățișarea și cuvintele pline de eu ale lui Goliat. Ei vin „cu sabie, cu suliță și cu pavăză”, dar noi mergem „în Numele Domnului oștirilor”. Pentru că tot ceea ce este în noi e mai tare decât ceea ce este în lume.

David Nedelcovici


Show More

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button