Meditatii

Moştenirea noastră…

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume
şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.
Romani 5,12
Una dintre cele mai infame crime ale acestui secol a fost comisă de Bruno Richard Hauptmann. În primăvara lui 1932, el a răpit copilaşul lui Charles şi Anne Morow Lindbergh. El a încasat 70 000 de dolari ca preţ de răscumpărare, deşi el ucisese copilul.
Timp de aproape trei ani, Hauptmann a scăpat de poliţie. Apoi, într-o sâmbătă dimineaţa, la 15 septembrie 1934, el a condus maşina la o staţie de benzină şi a plătit pentru benzină o bancnotă de zece dolari din suma încasată pentru răscumpărare. Un funcţionar vigilent a scris numărul permisului de maşină pe spatele bancnotei. Datorită acestui fapt, poliţia a fost în măsură să dea de urma criminalului. Câteva zile mai târziu, când Hauptmann a plecat cu maşina de acasă, poliţia l-a încercuit şi i-a oprit maşina. L-au tras afară şi i-au pus cătuşele. În portmoneul lui s-au găsit bani ai preţului de răscumpărare, iar restul numerarului a fost găsit în spatele unui zid fals din garajul lui. După un proces de şase săptămâni, Hauptmann a fost găsit vinovat şi a fost condamnat la moarte prin scaunul electric.
Dar ce se poate spune despre tine şi mine? Noi n-am făcut o faptă atât de rea ca aceea. Prin comparaţie, noi suntem într-adevăr foarte buni. Noi n-am omorât pe nimeni. Minciunile pe care le-am spus au fost nişte minciuni mici, la urma urmei. Dacă am furat, cele furate au fost numai obiecte mici, precum: creioane, mâncare sau câţiva lei. Cu siguranţă că noi nu merităm să murim! Ba da, vom muri! Chiar dacă n-am făcut niciodată vreo faptă rea, noi suntem totuşi păcătoşi, pentru că suntem născuţi în felul acesta. Păcatul este mai mult decât faptele pe care le facem. El este o stare moştenită de la strămoşii noştri.
Păcatul poate fi urmărit înapoi până la Adam. Când comparăm păcatul lui cu toate crimele teribile comise astăzi, el pare a fi un lucru mic. Tot ceea ce el a făcut a fost să mănânce un fruct, pentru că şi-a iubit soţia. Da, mâncând fructul, el n-a ascultat de Dumnezeu, şi aceasta a constituit păcatul. Începând din acea zi, fi ecare fi inţă omenească din această lume s-a născut cu înclinaţii păcătoase, fără cale de scăpare, şi astfel ea trebuie să moară pentru veşnicie.
Totuşi, Dumnezeu a deschis o cale pentru noi. Isus a murit în locul nostru. Prin El noi putem avea viaţă veşnică.

Sursa: Revista Respiro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button