„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe…”(2 Timotei 3:16).
În timpul Reformei, Th. Muntzer își bătea joc de Martin Luther numindu-l “scrib aservit literei moarte a Bibliei” și-l poreclise “Înfulecă Biblie”, adăugând că “nu are niciun rost să înghiți Biblia de nenumărate ori…”. Religia lui Muntzer se axa pe ideea “posedării Duhului Sfânt”. Răspunsul lui Luther a venit prompt: ”N-am să ascult niciodată de Muntzer sau de altcineva, deși poate pretinde că posedă Duhul lui Dumnezeu, decât dacă orice afirmație și învățătură este dovedită de Scriptură.”…Și Luther avea dreptate.
Sf. Ieronim (347-420 d.HR.), important teolog creștin, considerat unul dintre cei patru părinți ai Bisericii de Apus, a zis: “A nu cunoaște Scriptura înseamnă a nu-L cunoaște pe HRISTOS. Un om bine înrădăcinat în Scriptură este un bastion al Bisericii.”
Atenție, nu există contradicție între ideea de a fi condus de Scriptură și aceea de a fi condus de Duhul Sfânt. Pentru că acei creștini călăuziți de Duhul Sfânt sunt totdeauna în asentimentul Bibliei și o percep ca fiind adevărată și dovedindu-și prin sine autenticitatea. Oricine pretinde că vorbele îi sunt inspirate de Duhul Sfânt trebuie să o și dovedească cu Sfânta Scriptură.
Biblia nu trebuie să constituie subiect de discuții și argumentări raționale. Am primit-o din gura lui Dumnezeu prin intermediul slujitorilor Săi, ceea ce o situează deasupra oricărui raționament uman. Numai citind-o cu credință o înțelegem, și Îl percepem pe Însuși Dumnezeu- Autorul ei. Este greșit să o credem doar datorită argumentelor care-i dovedesc adevărul. Nu noi analizăm și măsurăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci Cuvântul ne măsoară, ne analizează, ne lămurește și ne clarifică.
Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul de nebiruit căruia creștinul i se subordonează total.
Nu îngădui vreunui drac sau duh străin să te despartă de Scriptură niciodată!
David Mărgăian
