Un articol despre criminali. Dar nu despre cei din filme sau cei promovati la stirile de la ora 5. Aici e vorba chiar despre cel care citeste acum aceste randuri, adica despre tine. Sper sa gresesc si sa te afli in a doua categorie: a celor care dau viata. Sa ma explic, Biblic, ca sa nu ma acuzi ca bat campii. Arma alba cu care poti sa ucizi zilnic o porti cu tine mereu: limba ta. Cu ea, spune Isus, poti sa-i spui aproapelui tau „prostule” si te transformi in ucigas. Tot El ne zice sa ne temem mai mult de cei care distrug suflete decat de cei care iti pot dobori trupul, iar sufletul de Cuvant este inviat si tot prin cuvinte poate fi ucis. “Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu.”, zice Petru.
Cand barfesti, ale cui cuvinte otravitoare le vorbesti? De ce sa mai vorbesti de pacatul altuia, cand acesta a fost de mult timp iertat de Dumnezeu, si sa aduci tu aminte de ceea ce El a uitat? Din dragoste pentru aproapele sau pentru confortul constiintei tale ce-ti sopteste perfid: “esti tu pacatos, dar uite la asta ce cazut e”. Fa un test: arunca o privire in biserica si aminteste-ti pe cati i-ai vorbit de rau sau de bine, iar concluzia iti apartine: criminal (poate in serie?) sau binecuvantare?
O arma pentru unii, un pansament pentru altii. Daca, iata, „un foc mic ce padure mare aprinde”, bine ar fi ca focul limbii noastre sa arda uratul din noi si sa scoata la lumina frumosul, chipul lui Dumnezeu din altii. „Domnul mi-a dat o limba ascutita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de intristare” spune Isaia. Daca nu ai cuvinte de Dragoste pe buze, musca-ti limba si taci. Cand te trezesti maine dimineata, aminteste-ti ca ai cu tine un instrument ce poate fi letal sau vital pentru cei din jur. Esti terorist cu „bomba” mereu atasata de tine, si astfel oamenii te doresc absent (cand totusi esti prin preajma devii suspect), sau inger imaculat ce imprastie aievea Cuvintele Domnului.
Depinde de tine, de altarul pe care iti asezi ziua ce vine. Oricum, „in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.” Deci vorbeste despre pacatul altuia, in loc sa-l ajuti, si astfel devii din judecat judecator, iar cuvintele-ti vor fi osanda, pentru ca ceea ce spui oglindeste ceea ce esti…. „ caci din prisosul inimii vorbeste gura”….. Ai doua urechi, doi ochi si o singura limba. Poate ca Dumnezeu vroia sa-ti dea de inteles ca trebuie sa privesti lumea din jur si s-o asculti de doua ori mai mult decat vorbesti despre ea, sa fii “grabnic la ascultare si incet la vorbire”……
P.S. Acest articol mi se adreseaza in primul rand mie. Sper ca nimeni altcineva sa nu se regaseasca in el si astfel sa-l fi scris degeaba. 🙂
Marius Badescu
