Editoriale

La braț cu ura

Photo by Uriel Soberanes on Unsplash

„Eu?! Păi, cu mine nu mai stai de vorbă; mie o dată trebuie să-mi greșești și cu mine ai încheiat orice relație. Am o persoană cu care nu vorbesc de cincisprezece ani; nu mai am ce discuta cu ea”, zise interlocutoarea mea mândră de ea și de personalitatea ei. M-am îngrozit la vorbele acestea, pentru că mi-am dat seama în ce întuneric spiritual zace biata femeie. Persoana aceasta nu e convertită la creștinismul evanghelic și, ei bine, să zicem că ea nu știe ce spune Biblia referitor la ură. Mai înfiorător e faptul că, printre creștinii evanghelici, există oameni care zac în același păcat. Cunosc și eu câțiva. Unul dintre ei nu vorbește de câțiva ani buni cu părinții lui, deși persoana aceasta slujește prin predică. E înfiorător. Vasăzică, dacă păcatul acesta nu-i atât de izbitor ca altele, unii au impresia că nu mai face parte din categoria păcatelor. …Sau poate cred că au pile la Dumnezeu și ei vor fi tratați preferențial la Judecata de Apoi. Aaiurea.

Dacă Dumnezeu ar ștanța păcatul pe fruntea acelora care-și urăsc frații și semenii, și dacă tribunalele omenești ar condamna oamenii după Legea lui Dumnezeu, pușcăriile ar fi muuuult mai aglomerate decât sunt acum. Te întrebi ce vreau să zic? Uite: conform articolului Scripturii din 1 Ioan 3:15 „oricine urăște pe fratele său este un UCIGAȘ… „. Pedeapsa pentru acești ucigași este despărțirea veșnică de Dumnezeu, dacă refuză să-și curețe viața și inima în jertfa Domnului Isus Cristos, câtă vreme trăiesc. După moarte, nimeni nu poate trimite pe nimeni la pășuni verzi; astea-s minciuni sfruntate.

Poate că și tu ai înclinații spre acest păcat. Fă-ți o scanare profundă în toate ungherele inimii și confesează-te lui Dumnezeu, spunându-I toate sentimentele tale față de persoanele pe care le urăști. Poate zici în sinea ta că tu nu urăști, ci doar antipatizezi. Din experiență îți spun că antipatia se metamorfozează în ură. Dacă urăști / antipatizezi pe cineva, știi de ce ar trebui DEGRABĂ să-I mărturisești lui Dumnezeu acest păcat (și nu doar pe acesta, dar despre el fac acum vorbire)? …Dar să-I spui TOT, să nu lași NIMIC nespus. 1) Pentru că, fără sinceritate maximă, nu e posibilă curățirea de păcate și 2) pentru că moartea are obiceiul să facă vizite inopinate și nu știi când va bate la ușa ta și te va lua cu tot bagajul tău de păcate neiertate. Satana nu are nimic împotrivă să-I facem lui Dumnezeu mărturisiri incomplete, chiar își dorește acest lucru. Și știi de ce? Pentru că, în felul acesta, omul trăiește mai departe cu amăgirea că s-a mărturisit și că I-a făcut pe plac lui Doamne-Doamne; dar bietul de el se luptă mai departe, singur, cu păcatul lui neiertat. Când mărturisești ABSOLUT TOT înaintea lui Dumnezeu, El te eliberează de păcate și te spală în sângele Fiului Său. Tu nu vezi cum se întâmplă această curățire, pentru că e un act supranatural căruia îi vei simți doar efectele; tu doar vei simți o schimbare, o ușurare a sufletului imediat ce-ai terminat rugăciunea aceea nerușinată și, la următoarea provocare în care vei avea motive să urăști, vei constata că nu mai poți urî; în loc de ură vei simți părere de rău pentru persoana care ți-a pricinuit răul și chiar vei îngâna o rugăciune pentru ea. Îți vorbesc din experiență, nu din basme.

Dacă urăști, știi de ce TREBUIE să ceri eliberare de acest păcat? Pentru că, dacă te ții că ești creștin, atunci ar trebui să știi că iubirea și ascultarea de Dumnezeu nu fac pereche NICIODATĂ cu URA față de semeni. Te poți convinge de adevărul acesta citind 1 Ioan 4:20. …Şi-apoi te-ntreb: când urâm, pe cine fentăm? Cui furăm căciula? Cântăm, recităm, predicăm, dirijăm, nu ne dăm înapoi de la nicio slujire spre slava lui Dumnezeu, cică. Toate aceste slujiri ,dacă sunt condimentate cu un gram de ură față de vreun semen de-al nostru, ne fac să aducem jertfa nebunilor. Este sărbătoarea aceea unită cu nelegiuirea, spre care Dumnezeu privește cu scârbă. Poate că ești o enciclopedie pe două picioare care mustești de cunoștințe biblice (ca Apolo, care era tare în Scripturi), dar în același timp inima ta e goală complet de prezența Dumnezeului Bibliei, pentru că tu nu trăiești după cum cere acest Dumnezeu. Doar vorbești despre cum și ce ar trebui făcut, dar tu nu faci ceea ce vorbești. Ar trebui să știi că Biblia prezice viitorul acelora pe care moartea îi surprinde în păcatul urii. I-auzi:  „…și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el” zice 1 Ioan 3:15. Se referă la viața veșnică din Dumnezeu și cu Dumnezeu.
Știi ce-am mai constatat? Că omul e mai degrabă dispus să facă orice fel de slujbă pentru Dumnezeu, decât să se pocăiască. Preferă să se târască în coate și-n genunchi pe drum pietros, crezând că astfel Îl impresionează pe Dumnezeu, dar nici vorbă de-așa ceva. E dispus să respecte tot felul de tradiții și ritualuri, ține toate posturile anului, timp în care continuă să curvească, să preacurvească, să înjure, să escrocheze, să mintă, să urască… Fac o paranteză: îl întrebasem pe un coleg, care tocmai își terminase înjurătura scârboasă de Dumnezeu și de toți sfinții, dacă asta era o înjurătură de post, pentru că mai ‘nainte cu câteva minute refuzase să servească o prăjitură pe motiv că nu era de post. Vezi? Omului îi e mai ușor să renunțe la mâncare decât la o viață păcătoasă. Congregația e dispusă să pompeze bani în confort, în lux și în aparatură de ultimă generație câtă vreme o lași așa cum e și nu o tulburi cu mesajul pocăinței. Am văzut și auzit pastori care evită pur și simplu subiectul pocăinței. Unul dintre ei chiar a afirmat, într-o discuție privată, că frica de Dumnezeu e un subiect abstract. Preferă să vorbească despre orice altceva, dar nu despre pocăință, pentru că și-ar pierde confortul financiar. Așa se face că biserica e plină de „creștini” ucigași care slujesc cu patos oriunde i-ai pune. Ei cred că trăiesc călăuziți de lumina lui Cristos, dar de fapt se află în cel mai intens întuneric spiritual, pentru că „cine urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii‘’, zice 1 Ioan 2:11. Oamenii care urăsc au fața schimonosită, crede-mă, sunt acri. Cunosc câteva persoane despre care știu că poartă în inima lor, de zeci de ani, povara urii și m-am tot uitat la ființele astea și le-am studiat. Când zâmbesc parcă se strâmbă. Ura merge mână-n mână cu răutatea și astea două macină sănătatea și frumusețea gazdei lor.
Poate că tu ești dintre cei care au ales conștient iadul, că sunt și din aceștia; ai ales să petreci veșnicia cu Satana pentru că te-ai săturat de pocăiți, de creștinism, de Biblie și de toate basmele lor SF, sau pur și simplu nu le crezi; tu ești ateu. Hai să-ți zic ceva. Să știi că, deși tu crezi că ai ales conștient această destinație, totuși nu ești deloc conștient de adevărata ei oroare. Ai fost amăgit și mințit într-un mod atâta de perfid, nici n-ai idee. Apropo, să știi că postul de fochist e deja ocupat de mii de ani și n-o să înlocuiască nimeni un specialist cu vechime cu un nou venit care abia de-acuma trebuie să învețe meserie. Și nici să ții cheile raiului n-o să te pună nimeni; la poarta raiului nici măcar din greșeală n-o să ajungi. Și-acum să-ți zic cum va fi în iad. Va fi ca atunci când ai un vis horror, când ai un coșmar în care trăiești la intensitate maximă toată spaima și groaza astfel că ritmul cardiac e din ce în ce mai alert, sângele pulsează cu putere și inima stă să-ți iasă din piept; vrei să fugi, să scapi cumva din acea grozăvie, dar ești inert; creierul tău e conștient de tot pericolul în care te afli, dar trupul tău nu ascultă comenzile creierului.
Ești paralizat, pur și simplu nu te poți mișca, nu poți fugi din calea pericolului, ești o legumă și nimeni nu te poate ajuta; în iad sunt doar cei chinuiți și chinuitorii lor. ..Şi coșmarul acesta continuă și nu se mai termină nici ziua, nici noaptea. Se tot repetă; ciclul terorii nu se mai termină, este un „vis” din care nu te mai trezești niciodată. Cu mintea îți vei spune că, la un moment dat, vor obosi și vor fi mai îngăduitori cu voi dar în loc să scadă puterea focului fochistul continuă să ațâțe mai tare pucioasa de foc și-i face plăcere să vă audă urlând de durere pentru că abia atunci e satisfăcut. Simți cum te ustură duhul și cum sfârâie sub căldura flăcărilor, te usuci de sete din cauza văpăii în care te afli și durerea nu mai contenește. Acest proces ciclic de tortură se derulează pe întreaga perioadă a infinitului. Când infinitul se termină, atunci va lua sfârșit și chinul tău. În iad vei cunoaște adevăratul sens al cuvântului NICIODATĂ, pentru că niciodată nu va veni sfârșitul chinului tău.
Ce zici, chiar merită să fii despărțit de Dumnezeu o veșnicie din cauză că ai preferat să trăiești în păcate, în loc să te pocăiești de păcatele tale? Chiar merită ca ura să te despartă de Dumnezeu pentru totdeauna? Alternativa oferită de Dumnezeu pământenilor este veșnicia petrecută în raiul lui Dumnezeu. Cum este acolo? Cum arată raiul? Cum își vor petrece sfinții timpul în rai? Nu voi știrbi din frumoasa descriere a Scripturii din Apocalipsa capitolele 21 și 22. Te las să te informezi despre această splendoare direct de la sursă. Cred că ți-ai dat seama că, dacă te pocăiești, nu-I faci lui Dumnezeu niciun favor. Tu ești persoana care va trage foloasele pocăinței proprii sau va suporta consecințele nepocăinței proprii.

 

Trimis de Estela Manea, pentru Total Schimbat.ro

 

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button