Poezii

Eu unde-am fost …tu unde ești?!

de Traian Suciu

Ai fost și tu cu mine acol’ în Sanhedrin,
Când am strigat ca niște nebuni cuprinși de ură,
Cu ochii bulbucați de gândul cel feroce și hain,
Cu fruntea încruntată, cu spumele la gură?

Rostit-ai tu, cu gura mea împreună,
Să fie răstignit că a hulit pe Dumnezeu,
Deși știam prea bine că-i viclenie și miniciună;
Ai fost și tu un trădător, asa cum am fost eu!

Ai fost și tu un plumb din biciul ce-a lovit
Cu dinții ca și mine, ai sfâșiat pe Domnul,
Ai simțit din carnea Lui un gust de sânge înrobit?
Ai liniște în ziuă și noaptea nu îți piere somnul?

Ai fost și tu o moleculă din al batjocurii scuipat
Ce s-a prelins obraznic, cu scârbă, peste față?
Ai fost catran de iad, de ispitiri udat,
Când triumfător strigat-am: “Hai, scapă de poți, rămâi în viață!”

Ai fost un ghimpe cu mine împletit, cununa
Înfiptă adânc în fruntea ce-a născut lumini;
Ai strecurat din spinul tău venin și mătrăgună
Deasupra ochilor ce au privit senini?!

Ai fost și tu o așchie din lemnul crucii ce-a purtat,
Să apeși febril pe umărul prea stors de vlagă;
Ai fost înfipt în cer, tu, munte de păcat?
Gândește, dragul meu…gândește și te-ntreabă!

Ai fost și tu pe Gologota să bați în cuie
Cu setea răzvrătirii, să dai cu foc în Dumnezeu.
Să vezi, rânjind, cum băutura amăruie
N-o bea Cristos, nici la a-ncercării apogeu?!

Ai fost și tu, cu suliță și scut, de pază la pecete,
‘Cercând să Îl ții închis cu ușa de mormânt?
Ai fost străjer plătit într-una dintre cete?
Poate tu nu, dar eu, acol’, căzut-am cu fața la pământ!

Când îngerii cu viața au călcat biruitor pe moarte,
Eu m-am uitat fricos să văd al învierii cost,
Să îmi primesc pedeapsa, sentința la păcate,
Dar condamnat eu nu eram, nici tu, amice, nu ai fost!

Și nici în zori, printre măslini, pe munte în despărțire
Nu m-am zărit, nu te-am zărit purtând în ochi pe Domnul care pleacă;
Nu, nu eram în tușa tabloului plin de iubire,
Nici în aripa îngerilor, spre casă să-L petreacă!

Noi nu eram decât în fald de haină preoțească
Și în junghierul de tâlhar, la drumul mare,
Eram în ritualul gol de încredințare jidovească
Și-n temple și-n erezii din lume, spre pierzare.

Dar ne-ai privit din cer, Stăpâne, cu harul Tău peste măsură
Ți l-ai vărsat văzându-ne pe toți la unison
Că vom avea cuvânt de pocăință în inimă și gură.
Sloboade-ne, Părinte!! Ne scapă de stigmat, ne scapă de demon!!

Și ne-ai plantat la ochi din a credinței scumpi bazare
Să ne vedem cu Tine în viață și-n moarte răstigniți,
Să dăm iubirii ce negăsit de-acum crezare,
Ca să iubim pentru c-am fost la Golgota iubiți!

Și apoi, când vom primi ca har în viață suferința,
Să vadă în noi și alții, la ceas de cercetare,
Cum iubirea Lui oțelește în duh nădejdea și voința,
Ca să rămânem izvorul nesecat, cu limpezime și răbdare!!

Amin!

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button