Ce binecuvântați am fost să știm c-avem un Tată
Care în fiecare zi, cu drag, grija ne poartă.
În anul care a trecut, noi am văzut prea bine
Iubirea Sa de Dumnezeu, care uniți ne ține.
Ce binecuvântați am fost cu bucurii nespuse,
Cu sentimente și-ntâmplări de Dumnezeu conduse.
Ne-a binecuvântat mereu, chiar și prin încercare;
Și când am plâns și ne-a fost greu, tot ne-a dat rezolvare.
Când ne-am rugat și n-am știut ce cale să alegem,
Nu ne-a lăsat pe-un drum greșit, străini să nu-nțelegem.
El ne-a condus și pas cu pas ne-a luminat cărarea
Când, frământați și în necaz, ne încerca răbdarea.
Ce binecuvântați am fost s-avem așa Părinte,
Care duios ne-a mângâiat cu sfintele-I cuvinte.
Când mari poveri ne-au apăsat și griji aveam în minte,
Ne-a dat curaj să ne-ncredem, să mergem înainte.
Ce binecuvântați am fost din zori și până-n noapte,
Să ne hrănim, să ne-mbrăcăm, lucrând cu spor în toate.
Și de nimic nu am dus lipsă în cele pământești,
Când sufletul sorbea cu dor cuvintele cerești.
Ce binecuvântați am fost când am putut s-aducem
O bucurie, un cuvânt, o mângâiere dulce
Acelor care așteptau, tăcuți, s-apară o lumină
În viața lor și se rugau smerit pentru o zi senină.
Ce binecuvântați am fost și ne simțim întruna,
Când pacea ne cuprinde-ades și înfruntăm furtuna.
Și binecuvântați vom fi de-acum până-n vecie
Cu viață veșnică, minuni și o nespusă bucurie.
Simona Mihăescu
