Poezii

Umbra – Aurel Cercelaru

N-are voce, e subtilă,
Uneori are picioare;
Ştie totul despre lume,
Despre spaţii, despre soare.

N-are braţe, are salbă
De îmbrăţişări duioase,
Ştie cât, de unde vine
Lumea cea misterioasă…

N-are straie, e modestă,
Are însă inimioară…
Duce greul fără milă,
Tace, îndură a mia oară.

N-are bârfe, n-are boarfe,
Are însă lac de-albastru…
Ştie bine să se-ascundă,
Şi să dea din bolţi un astru,

N-are vârstă,
N-are casă,
N-are paşaport,
Nici glie…

Ştie ce este dezastrul,
Durerea, chinul, o ştie,

Dar de unde toate astea?
De unde aşa cultură?

Golgota nu-i e străină,
Mântuirea, nicidecum,
Lumina cea albă, pură,
Îngerul de prin mormânt,

Le ştie, a fost acolo,
Este martor ABSOLUT,
A văzut tot ce se poate,
Pe pământul plin de lut…

Într-o zi, nu ştiu în care,
Va fi prieten sau vrăjmaş,
Te va da pe faţă, sigur,
Ştie tot ce ţi-a rămas…

Ea mai tace, mai adună,
Probe, factori şi decizii,
Caută şi tot găseşte,
Lume plină de invidii…

Dacă vrei să-ţi omori umbra,
N-o să reuşeşti, CREŞTINE,
Vezi pe unde iese cauza,
Efectul va fi „DE BINE”.

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button