În alergarea ta pe pământ uiţi exact cel mai important lucru: de unde ai plecat. Uiţi că la început, pe când nu exista nimic, Dumnezeu a fost acela care ţi-a dat viaţa şi datorită Lui o ai. Uiţi că viaţa aceasta pe pământ e trecătoare şi că tu nu vei lua nimic din ce ai strâns aici dincolo. Ceea ce înseamnă că s-ar putea să te fi chinuit degeaba pentru multe din comorile tale. Uiţi că te aşteaptă viaţa veşnică şi că pentru ea ai fost creat, pentru că atunci când pământul acesta îţi va spune adio, doar trupul tău va rămâne într-un mormânt, pe când sufletul va pleca şi se va duce acolo unde îl va trimite Dumnezeu. Unde vei ajunge? În cer? În iad? Unde te duc faptele tale?
Omul se chinuie, munceşte, trudeşte, îşi construieşte o casă mare, nu are timp să se bucure prea mult de ea şi nici de cei dragi, aleargă mereu după bani, şi atunci când ajunge aproape de moarte îşi dă seama că e singur, gol fără Dumnezeu, fără cei dragi, că nu a ştiu să trăiască, că doar a risipit viaţa alergând după lucruri fără de valoare.
