Câteodată uităm. Uităm că noi nu suntem de aici, de pe pământul acesta, și că cerul ne așteaptă. Uităm că de fapt suntem niște călători ce merg spre țara promisă. Uităm că, deși umblăm printre oameni și trăim alături de ei, noi nu trebuie să fim ca ei, ci trebuie să fim sarea pământului. Uităm că viața aceasta se termină, iar atunci când ne sfârșim călătoria nu luăm nimic cu noi.
Ne împotmolim la locurile noastre de muncă, în carieră, într-o alergare după bani și după tot ceea ce înseamnă prosperitatea pe acest pământ, dar uităm că, de fapt, noi aici nu avem nimic. Da, poate că ai casă, poate că ai mașină, poate că ai bani, poate că ți-ai strâns economii. Poate că ai haine scumpe și tot felul de alte lucruri. Dar, de fapt, tu nu ai nimic.
Știi ce se întâmplă cu toate aceste lucruri? Am să îți spun.
Într-o zi, eu și soțul meu veneam de la cumpărături. Ne-am urcat în mașina ce ne aștepta în parcare, am mers câțiva metri cu ea spre ieșirea din parcare și apoi a început să scoată niște sunete ciudate și asta a fost tot. Nu a mai vrut să meargă. Da, da. Mașina noastră, cea pentru care am plătit bani, cea pentru care ne-am rugat, bunul nostru de preț. Da, ea era. Așa că a trebuit să văd cum mașina noastră e dusă cu platforma. Și atunci mi-am dat seama ce mașină trecătoare aveam. Cam asta se întâmplă cu lucrurile noastre. Se strică, se aruncă, se învechesc, pier.
Știi ce se întâmplă cu noi? Cu mine și cu tine? Poate te gândești că ești veșnic. Poate te gândești că ai toată viața înainte, că ai timp, că ai bani, că ai tot ce vrei. Sau poate nu ai nimic din tot ce vrei și suferi și te gândești că niciodată nu vei avea pentru că timpul aici ți se pare infinit.
Dar, de fapt, și noi suntem niște trecători. Da, la fel ca lucrurile noastre; la fel cum trec ele, trecem și noi. Noi ne credem mari și tari. Ne mâniem, ne supărăm, ne îmbufnăm. Ne lăsăm orgoliul deasupra tuturor lucrurilor și avem impresia că suntem cineva. Dar, de fapt, suntem ca un firicel de iarbă. Nu vezi? Vine boala peste tine și totul se schimbă. Te lovește o mașină, iar tu nu mai ești ce ai fost. Faci un accident și rămâi acolo.
Dragul meu, în caz că ai fost prins în plasa acestei lumi, în caz că te zbați și lupți zilnic pentru o viață mai prosperă aici jos, astăzi te rog: privește în sus. Astăzi te rog să îți amintești că tu nu ești de pe pământ, iar moștenirea ta e în ceruri. Tu vei moșteni cerul într-o zi. Cum te pregătești pentru asta? Îți strângi comori în cer sau te zbați doar pentru pământul acesta în care umbli ca trecător?
Dragul meu, tu ești doar un călător aici jos, căsuța ta e undeva acolo sus, lângă Tatăl tău, Dumnezeu. Lângă Isus Hristos, Cel ce Și-a dat viața pentru ca tu să ai parte de veșnicie și curăție. Întrebarea e: unde îți este inima? Rămâi tu ascultător de Dumnezeu, cauți tu să luminezi acolo unde ai fost așezat sau îți strângi comori pieritoare pentru acest pământ trecător?
Ai doar o viață. Alege să o trăiești într-un mod înțelept. Alege astăzi să ai o moștenire în cer. Pentru că atunci când vei pleca de aici, vei pleca cu mâinile goale indiferent de cum ai trăit. Însă dacă ți-ai strâns comori în cer, dacă ai avut o relație personală cu Domnul Isus, Mântuitorul, El te va lua de mână și îți va spune că ai ajuns acasă. Dacă nu, atunci, ei bine, ai trăit degeaba. Poate e dur, dar nu exagerez. Viața trăită fără Hristos e trăită degeaba.
Lavinia Dance
